Dupa douazeci de ani

Dupa douăzeci de ani de sistem ticăloşit m-am cam săturat să  lupt pentru a deştepta conştiinţele poporenilor mei. Am impresia uneori ca oamenii care îşi doresc democraţia sunt un fel de minoritate exotică în această ţară. Din cei 3000 de oameni participanţi la mitingul de ieri cel mult jumatate ar avea ceva de pierdut în plan material dacă USL reuşeşte să îşi ducă la capăt planurile.Din cei douăzeci de milioane care au preferat să stea în case probabil mai mult de trei sferturi. Dar pentru a decanta efectele economice ale nebuniei trebuie timp. Timp pe care democraţia noastră fragilă nu îl are. Însă cei care strigă azi împotriva lui Ponta, mai marginalizaţi decât golanii din 1990 care strigau împotriva lui Iliescu au mai multe de pierdut. În primul rând speranţa că vor vedea vreodată România ca o ţară normală. Sunt sigur că Ponta, care pleacă in această aventură politică cu un nivel de încredere al populaţiei scăzut nu va fi beneficiarul loviturii de stat. Cariera lui politică e terminată definitiv si nu va mai apuca primăvara in fruntea USL: Beneficiarul adevărat este sistemul iliescian. Iar cel care în final va plăti biletele la acest spectacol de circ va fi poporul. Dar să nu dramatizăm: românii şi USL-ul se merită reciproc. Unde e consimţământ nu e viol. Cel mult dragoste cu năbădăi.